Articole etichetate cu: vînătoara

 
 

Căpriorul

…Urcam încet cu paznicul, pe poteca făcută abia anul trecut, pe lângă hrănitoarea de cerb din Valea Seacă, spre un fund de pădure, unde se ascundea o poieniţă cât o şchioapă. Aici, ieşea în fiecare seară „ţapul cel mare”, de care îmi povestise Vasile, cu un trofeu foarte frumos, ţintuit în două rozete groase şi picurat cu perlaj de aur. Ţapul era un bătrânel pribeag, care avea pe pulpa dreaptă o zgârietură urâtă (dar vindecată) de la un glonţ de braconier, de acum doi ani. tap la rasarit            Ieşea destul de târziu, pe lângă nişte târşari, în spatele unui măr pădureţ. De aici, creştea o iarbă înaltă, care se prelingea într-o suliţă verde aruncată spre un mic desiş de brăduţi, tocmai în capătul celălalt al poienii. Era un loc liniştit şi lipsit de poteci turistice sau de drumuri forestiere, lucru care l-a făcut pe paznic să împrăştie în primăvară câţiva pumni de seminţe, lucernă şi trifoi, prin poiană, ca să atragă căprioarele, în acea oază de linişte. tap tanar la mancare-2            Am ocolit hrănitoarea, ocazie cu care  ne-am uitat şi după nişte urme în pământul jilav al izvorului, născut din îngemănarea a doi bolovani, la nici o aruncătură de băţ, undeva în dreapta hrănitoarei. Nu am văzut decât nişte urme de ciută şi de căprioare, care erau îndreptate spre ciotul cu sare din geana pădurii. Am trecut şi pe la cioată să vedem  dacă trebuie pus alt bulgăre de sare, că doar timp aveam destul, şi apoi cătinel, cătinel, am început să ne apropiem de poieniţă. capra singura la pascut-2            Potecuţa şerpuia pe firul unui pârâiaş, scăldat din când în când de razele soarelui, ca să treacă apoi în pădurea rară de fag, pierzându-se într-un final în rădăcina unui coşcogeamite copacul, răsturnat de furtuni. Ne-am apropiat cu grijă, şi ne-am lăsat înghiţiţi în aşteptare, de cei câţiva brăduţi din margine. capra in padure-2           Era cald şi soarele încă revărsa asupra pământului, clipociri fierbinţi de raze, luminând auriu tot ce era în jurul nostru. Mai aveam încă destul de aşteptat, aşa că Vasile s-a întins sub un brăduţ şi la un moment dat, găsise o ciurdă mare de mistreţi pe care îi mâna la jir. A fost de ajuns un ghiont ca să-i împrăştie pe toţi  şi să se întoarcă pe partea cealaltă. Oboseala. Ce să-i faci?! Tap batran-2             Soarele alunecase spre asfinţit, iar fuioarele înserării trimiteau hoardele de ţânţari cotropitori, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, împotriva noastră, „avioanele” ţânţăreşti  atacând cu furie, orice parte mai descoperită a „apărării noastre”. tap  tanar in lumina buna-2              Mai întâi a apărut  din stânga noastră o căprioară, pe care deşi foarte atent cum eram (asta o credeam eu), nu am văzut-o decât atunci când a ajuns în mijlocul poienii. Păştea liniştită, de aici un fir, de dincolo încă un fir, apoi un ţânţar (nu eram singurii atacaţi) cred că a necăjit-o pentru că s-a oprit în loc şi a început să se scarpine cu copita piciorului, în spatele urechii. Stăteam liniştit şi admiram acea frumoasă apariţie, când Vasile mi-a făcut semn să privesc înspre mărul pădureţ din capătul celălalt al poienii. Căprioara se oprise şi ea din păscut şi privea în aceeaşi direcţie, ca apoi să-şi plece botul în iarbă şi să continue agonisirea cinei. capra la pascut-2   tap tanar cu anomalie-2             Un căprior tânăr îşi făcuse apariţia, şi venea în salturi spre capră. Chiar şi fără binoclu se putea vedea că era un tinerel neastâmpărat, având coarnele subţiri, şi puţin peste urechi, fiind totuşi un ţap de viitor. doi tapi tineri-2              S-a apropiat de căprioară, s-au mirosit îndelung, şi-a atins boticul de spatele ei într-o rugăminte fierbinte, dar ea nu era încă pregătită. Frumuşica a făcut câteva salturi în lateral, el urmărind-o îndeaproape. Ea mai face câţiva paşi, el după ea. Repetând încă de câteva ori jocul, ea nu, el da, au lăsat în urmă poiana şi au intrat sub plapuma pădurii, lăsându-ne cu privirile pironite în golul care a rămas după plecarea lor. tapi tineri in alergare-2               Păşind încet, cu o infinitate de opriri şi de căutări, spre a descoperi din timp eventuala primejdie, şi-a făcut apariţia şi ţapul „cel mare”, ieşind din întunecimea pădurii, chiar lângă mărul pădureţ. tap cu trofeu in regres-2                Cu privirea îndreptată în direcţia noastră, stătea nemişcat lângă măr, parcă spunându-ne ”Ştiu că sunteţi acolo, nu vă mai ascundeţi!”, dar n-a fost să fie aşa. Şi-a plecat capul (Doamne şi ce coarne avea), a făcut câţiva paşi spre un tufan  de care şi-a frecat bine coarnele, apoi a coborât spre noi, începând să pască încetişor. Din când în când îşi mai ridica capul -parcă să ne impresioneze cu trofeul pe care îl purta- privea stânga, dreapta, după care îşi continua mestecatul. Mai rupea câteva fire de bunătăţi, că doar pentru el le pregătise paznicul, ridica iar capul şi le mesteca uşor fără de nici o grabă, semn că era liniştit şi nu simţise nici un fel de primejdie. tap cu trofeu in regres 2-2               Rămăsesem încremenit şi nu îndrăzneam să  ridic binoclul să-l privesc, de teamă să nu mă simtă. Nu văzusem mulţi căpriori, dar acesta mi se părea „uriaşul” neamului lor, aşa cum era şi Guliver în ţara piticilor, mai ales că avea coarnele, care depăşeau cu mult vârful urechilor, plouate cu mărgele de perlaj şi prinse în două rozete ca sculptate. tap la 4 ani-2             La un moment dat i s-a părut ceva suspect în spatele lui şi s-a întors pentru o clipă, destul ca să-mi ridic binoclul la ochi. Îmi părea ireal, ceea ce se întâmpla cu mine. Mă aflam atât de aproape de el, şi el atât de aproape de mine, nu erau mai mult de 60-70 de metri  între noi, încât nu-mi venea să cred că nu m-a simţit. tap in contrjour-2              Îl priveam cu admiraţie, uitând complet de gândurile „negre” care mă însoţiseră până în acel capăt de poiană. Cu binoclul la ochi, îi urmăream orice mişcare, orice încordare de muşchi, orice pas. Când s-a răsucit puţin după o frunzuliţă, i-am văzut şi rana, mai bine zis zgârietura, acum vindecată, dar golaşă de păr. tap cu anomalie-2               Ce mândru îşi purta podoaba de coarne, ce vârfuri albe, ce deschidere, ce înclinare, ce rozete avea trofeul. Nici nu mă gândeam atunci, că eu venisem de fapt să-i iau viaţa şi odată cu ea şi trofeul, şi să-i sting orice imagine a lumii vi, printr-un foc de armă. Dar doream să fie al meu, aşa că în ciupiturile paznicului, care se chinuia să mă aducă cu picioarele pe pământ, am vrut să ridic arma dar… un Boo puternic, a sunat de lângă noi. O ciută ieşită la păscut avea calea tocmai pe lângă brăduii în care eram ascunşi noi, şi a reuşit să ne simtă şi să se sperie de noi, şi noi de ea, pentru că nu o auzisem când s-a apropiat. tap cu anomalie ludus             La mişcarea noastră rezultată din sperietură, s-a adăugat un Boo-Boo şi ciuta s-a făcut nevăzută. tap  selectie  in iarba-2               O poiană liniştită, cufundată în mireasma florilor de câmp, am lăsat în urma noastră, în timp ce coboram spre bordeiul  de vânătoare unde urma să rămânem peste noapte.   doi tapi frati-2

Reclame
Categorii: Vânătoare | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.