Locuri dragi – Bătaia de cocoși din Cindrel

L-am lăsat în urmă pe Mihai, cu care sper să mă reîntâlnesc la începutul lui Iunie și am plecat spre Sandu cu care trebuie să mă întâlnesc în Sibiu. Îl sun de pe drum să stabilim detalii și aflu că nu mă mai poate însoți în munte din cauza unor probleme de serviciu. Aproape gata să renunț la urcarea în munte de unul singur,  după ce mi-am revăzut prietenul drag și am povestit puțin, facem planul și … urcăm spre Iezerele Cindrelului. Sandu să mă ducă până… unde poate urca mașina, iar eu să urc de unul singur până în bătaia de cocoși de sub gol, urmând să fiu recuperat ziua următoare la ora stabilită.

Cocos de munte pe craca

După ce mi-am mutat bagajele în mașina pregătită pentru deplasare aflu cu surprindere ca Sandu mă consideră nebun de legat, din cauza bagajelor cu care i-am umplut portbagajul. Un rucsac mare cu de toate, inclusiv sac de dormit, scule pentru gătit și binoclu, un rucsac mai mic cu toată aparatura pentru fotografiat, topor, trepied, bețe și schiuri că e zăpada mare sus. După 2 ore de urcat cu mașina și mai multe blocaje pe traseu ajungem până aproape de „biserică” de unde trebuie să mă descurc singur. Am pornit…

Joagarele Cindrelului

Nu a mai urcat nimeni pe poteca de vânătoare de la ultimele câteva ninsori. Doar câteva veverițe, vreo două vulpi și mai mulți jderi și-au lăsat urmele pe covorul alb al muntelui.

Peisaj coborare

Peisaj Cindrel

Și urc…și urc și parcă nu aveam așa mult de mers. În toamnă când fusesem la cerb am ajuns până în poiana de sub gol în aproape doua ore și jumătate. Acum trecuseră 3 ore și parcă nu eram la jumătatea drumului. Zăpada mare și  în straturi, ceda la greutatea pașilor mei, iar panta înclinată făcea imposibilă folosirea schiurilor. Pe lângă tot bagajul pe care îl căram cu mine, tot mai  lipsea ceva. Lăsasem  rachetele de zăpadă acasă, convins că mă voi descurca numai cu schi-urile. Greșit.

Peisaj Cindrel 1

După aproape încă 3 ore am ajuns sub poiană, de unde mai aveam 15 minute până la refugiul unde aveam să-mi petrec noaptea. Deja soarele apunea, aruncând lumini și umbre pe vârfurile din jurul meu.

Apus pe Suru

Până am ajuns la refugiu și până am dat deoparte zăpada viscolită ce bloca intrarea, se făcuse noapte. Ajunsesem la hotelul de milioane de stele. Superb. A meritat să urc chiar și numai să petrec o noapte  în mijlocul muntelui  într-un peisaj de vis, acoperit de puzderia de stele, într-o atmosferă hibernală.

Stele la refugiul Iezer

Refugiul Cindrel

Refugiu

Era ger. Am făcut imprudența să ies până în fața refugiului după niște zăpadă pentru ceai, fără mănuși, și am rămas lipit de clanță. Cred că erau undeva pe la -15 C poate chiar -18 C.

Eu in refugiu

Eu in refugiu 2

După autogospodărirea de rigoare, tăiat lemne, făcut focul, pregătit mâncarea și priciul pentru somn, uscat hainele și pregătit bagajul pentru dimineață, am alunecat ușor în sacul de dormit și am adormit aproape instantaneu.

Sună ceasul. E 5 și 40 minute. Scot nasul din sacul de dormit și imediat îl bag la loc. E atât de bine în sac și atât de frig în refugiu, încât șocul a fost mare. Am de urcat aproape o oră până în bătaie și vreau să fiu acolo când se luminează așa că bag viteză și mă echipez repede, îmi fac un ceai, mănânc un pachet de biscuiți, îmi iau bagajul și plec.

In bataie 1

Sunt singur în imensitatea muntelui și este un sentiment minunat dar și puțin înfricoșător.

Ba nu. Nu sunt singur. O vulpe a trecut, cu puțin înainte să ajung și eu pe acolo, tot spre bătaia de cocoși. Știe ea ceva.

Urme de vulpe pe gol

Peste câteva sute de metri am o altă surpriză. La peste 1800 m altitudine dau de urme de iepure, plimbate de colo-colo.

Urme de iepure

Poiana de sub iezere

Ajung în bătaie și mă camuflez  lângă un brad căzut, chiar aproape de locul în care iernează cocoșii. Îmi pregătesc locul, montez trepiedul, trag camuflajul de zăpadă peste mine și aștept. Aștept… Cu binoclul verific fiecare brad uscat, fiecare cloambă verde, doar, doar. Nimic. Suspect de… nimic.  Am așteptat să iasă și soarele gândindu-mă că poate cocoșii înfrigurați vor ieși să se încălzească pe vârful brazilor, dar… nici urmă de cocoși sau găini.

Copac cazaut in bataie

Mi-am strâns tot echipamentul și dau o tură prin locul de iernat, pe care îl știam eu. Tot ce am găsit a fost… o pană de cocoș. Nimic altceva. Probabil s-au schimbat vânturile, nu le-a mai plăcut locul și l-au schimbat. Cert este că de cel puțin 1 săptămână, cât au ținut ultimele ninsori, nici un cocoș sau găină nu a mai trecut pe acolo.  Puțin dezamăgit, revin la refugiu să-mi iau și restul din bagaj și să cobor la punctul de întâlnire, stabilit cu Sandu.

Refugiul Cindrel

La refugiu, verific soba, lumânarea ce mi-a luminat seara,  aranjez lemnele tăiate pentru cei ce vor veni după mine, închid bine și blochez ușa să nu o deschidă vânturile, îmi prind schi-urile și la drum.

Lumanare refugiu

Refugiul

Peisaj spre Refugiu

Ajung la punctul de întâlnire la ora stabilită…fix. Sandu ajunsese cu 5 minute înaintea mea. Suntem în grafic cu timpul și lucrul ăsta mă bucură, pentru de aici am plănuit să ajung puțin și pe la Vasile, pe valea Avrigului. Recuperarea decurge conform planului, dar orice plan poate suporta modificări. Pe traseul de coborâre treceam pe lângă o exploatare forestieră, ai cărei muncitori ne-au blocat drumul cu niște bușteni căzuți de pe un versant. Durează aproape o oră până se deblochează,  apoi ne mai blocăm de câteva ori până la ieșirea de pe drumul forestier, așa că se adună câteva ore de întârziere.

Reușesc într-un final să ajung și la Vasile, dar nu mai am suficientă lumină pentru fotografii, decât pentru apusul ce învăluie împrejurimile.

Îi promit că revin în perioada rotitului la cocoșul de munte, să urcăm în bătaia din Tătaru, și odată cu lăsarea serii plec spre casă.

Apus

Apus 2

Apus 1

Trei zile, trei prieteni și trei locuri dragi mie. Cât de repede poate să treacă timpul atunci când faci ceea ce-ți place. Aștept cu nerăbdare următoarele 3 zile libere să ajung pe alte locuri de poveste.

Și… ultima poză făcută de Sandu la recuperare după ce îmi dădusem jos schi-urile, să aibă o dovadă a nebuniei mele (cum spunea el).

Eu la joagarele Cindrelului

Anunțuri
Categorii: Expediții | Etichete: , , , , , , , , , , | 2 comentarii
 
 

Locuri dragi – Mărginimea Sibiului

De-a lungul anilor, de când tot umblu pe coclauri, am întâlnit oameni și locuri ce mi-au intrat la suflet. În fiecare an îmi propun să ajung măcar odată sa-i revăd pe dragii mei prieteni și să colindăm măcar câteva ore prin locurile încărcate de amintiri. Așa se face că am planificat o ieșire de 3 zile pe la jumătatea lui februarie, în care sa-mi revăd trei prieteni din trei locuri diferite, și să mă întorc cu câteva fotografii bune.

E deja amiază, dar plec totuși aproape 250 km să prind un apus la Mihai și să-mi fac o părere despre cum s-a modificat terenul din zonă, să știu cum ne pornim dimineața următoare la vânătoarea de imagini.

Apus

După  ce fac câteva fotografii la apus, observ ceva mișcare pe o costă în stânga mea. Opresc mașina, îmi iau aparatul și binoclul și încep o apropiere pe curba de nivel, spre niște tufe, de unde sper să văd mai bine animalul. reușesc să ajung sub vânt la tufă și am surpriza să reîntâlnesc o veche cunoștință. Un țap văzut prima dată în urmă cu doi ani,  având o zgârietură pe partea stângă.

Caprior in scaieti

Sună ceasul. E 06.00. După seara trecută, în care am povestit până târziu iar apoi am ieși la o pândă de noapte la vulpi, îmi vine greu să mă las convins de conștiință că trebuie să mă dau jos din pat, să mănânc ceva repede și apoi să plec spre fântâniță, unde sper să surprind căprioarele ieșite la păscut dimineața.

La rasaritDimineață totul e bocnă. De când se luminează și până răsare soarele, cu o explozie de culoare ce învăluie totul în jurul meu, nu vă nici o mișcare.

Rasarit

După ce se mai încălzește puțin încep să văd câteva căprioare, fazani și mai multe vulpi.

Caprioare

Tap tanar Amnas

Fazan tenebros

Fazani in zbor

Fazan comun

Vulpe

Vulpe in Fuga

Vulpe la sorecarit

Trecem pe lângă niște sate populate odată numai de sași, și încercăm să trecem prin două păduri de stejar, dar după prima încercare ne potolim, deoarece zăpada înghețată ne dă de gol și speriem aproape toate animalele. Mai puțin un ciuf și o căprioară.

Biserica din Amnas

Ciuf

Caprioara

Umblăm toată ziua prin teren, fac mai multe zeci de fotografii, iar spre seară plecăm spre marginea unui sat unde sunt mai multe vizuine de bursuci, poate, poate…

Biserica Apoldul de Sus

Papura

Din păcate rămân doar cu niște fotografii ale „păsărilor de foc” și cu încă câteva vulpi pozate. Doar urme de bursuci, dar animalele se pare că ies târziu de tot.

Fazani in contralumina

Vulpe

Vulpe Apold

Trece ziua, vine noaptea fără pândă de data asta, și se face din nou dimineață, când cu bagajele strânse mai fac o ultimă tură până să plec către Sandu.

Rasarit

Tap si capra

Categorii: Expediții | Etichete: , , , , , , , , | 2 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.